tag:blogger.com,1999:blog-22383278163100637742012-01-27T08:14:26.539-08:00Final FantasiesDianehttp://www.blogger.com/profile/09290608772013668880noreply@blogger.comBlogger21100tag:blogger.com,1999:blog-2238327816310063774.post-81231908210620921022012-01-27T08:14:00.000-08:002012-01-27T08:14:26.550-08:00<div style="color: blue;"><span style="font-size: large;"><i><b>Pentru cei ce se simt vinovati... </b></i></span></div><div style="color: blue;"><br /></div><div style="color: blue;"><span style="font-size: large;"><i><b>Sa nu te increzi niciodata in nimeni. Doar in singurul tau cel mai bun prieten. Nu lasa pe nimeni sa profite de tine pentru ca apoi te vei simti folosit. Cateodata, abia atunci cand pierzi un lucru iti dai seama cat de mult aveai nevoie si cat de mult vei tanji pentru acea senzatie de bine, de liniste, de pace. </b></i></span></div><div style="color: blue;"><span style="font-size: large;"><i><b>Probabil va intrebati de ce nu suna asa poetic? Cateodata, viata nu este tocmai cum ai planuit-o. Cand iti pare rau, te caiesti pentru un lucru gresit, dar treci peste, te corectezi, tragi aer in piept si stii ca viata este prea frumoasa dar si prea scurta pentru rautati sau pentru a te gandi la trecut, in prezent. Stiti de ce? Pentru ca, la un moment dat trecutul se termina, toate gandurile se uita, iar prezentul ramane, se transforma la un moment dat si el in trecut.</b></i></span></div><div style="color: blue;"><span style="font-size: large;"><i><b>Sa nu iti para rau niciodata pentru ceea ce faci, pentru ceea ce esti. Incearca sa traiesti fara regrete. Acum te simti mai bine, nu? E un sentiment minunat. Bucura-te de el!</b></i></span></div><span style="font-size: large;"><i><b><span style="color: blue;"> Diane</span></b></i></span><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/2238327816310063774-8123190821062092102?l=final-fantasies.blogspot.com' alt='' /></div>Dianehttp://www.blogger.com/profile/09290608772013668880noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2238327816310063774.post-23604648969357660392011-10-21T09:03:00.000-07:002011-10-21T09:05:28.810-07:00N-am timp<div style="color: #3d85c6;"><b><i> <span style="font-size: large;"> <span style="color: blue;">Traim pe fuga, iubim pe fuga, dormim pe fuga. Intre dimineata si seara este amurgul.</span></span></i></b></div><div style="color: blue;"><span style="font-size: large;"><b><i> Ne trezim ca trec anotimpurile peste noi. Apropo, e toamna...</i></b></span></div><div style="color: blue;"><span style="font-size: large;"><b><i> Anii...fug si ei.</i></b></span></div><div style="color: blue;"><span style="font-size: large;"><b><i> Ne ardem viata in birouri rigide, in zgomotul tastelor si al aparatelor de aer conditionat, inchisi in calculatoare, despre care ne amagim ca ne-ar fi ferestre spre lume.</i></b></span></div><div style="color: blue;"><span style="font-size: large;"><b><i> Visam pe google, radem pe facebook, ne dam intalniri pe mess. Ne traim iubirile in SMS-uri, si ne amagim ca am fi fericiti.</i></b></span></div><div style="color: blue;"><span style="font-size: large;"><b><i> Ne culcam cu stiri si talkshow-uri, ne trezim la fel, cu iluzia cunoasterii.</i></b></span></div><div style="color: blue;"><span style="font-size: large;"><b><i> Ii sunam pe cei dragi in graba, poate din automatism, ca apoi sa-i repezim, aruncandu-le in fata arogantul "N-AM TIMP!"</i></b></span></div><div style="color: blue;"><span style="font-size: large;"><b><i> Discutii, telefoane, nervi, resemnare, evadare.</i></b></span></div><div style="color: blue;"><span style="font-size: large;"><b><i> Evadare? Unde? Cand? "N-AM TIMP!"</i></b></span></div><div style="color: blue;"><span style="font-size: large;"><b><i> Alergam intr-un suflet spre vacanta. O saptamana. doua... O pauza de respiratie. Niciodata detasare insa.</i></b></span></div><div style="color: blue;"><span style="font-size: large;"><b><i> Chiar asa, cand ti-ai inchis ultima data telefonul? Si apoi... o luam de la capat, mai inversunat.</i></b></span></div><div style="color: blue;"><span style="font-size: large;"><b><i> Roboti rigizi, prizonieri in propriile povesti. </i></b></span></div><div style="color: blue;"><span style="font-size: large;"><b><i> De parca daca ne-am opri, am pierde TRENUL.</i></b></span></div><div style="color: blue;"><span style="font-size: large;"><b><i> Caram dupa-noi povara grea- glodul prejudecatilor.</i></b></span></div><div style="color: blue;"><span style="font-size: large;"><b><i> Gandim... cu viteza gandului. Pierdem esenta, niciodata "N-AVEM TIMP!"</i></b></span></div><div style="color: blue;"><span style="font-size: large;"><b><i> Citim titluri, dar uitam povestile. Ca sa faci parte din lumea asta trebuie sa tii pasul cu ea. Acesta este pretul pe care il platim cu totii.</i></b></span></div><div style="color: blue;"><span style="font-size: large;"><b><i> Uneori simt nevoia sa-mi cer timpul inapoi. Dar "N-AM TIMP" sa fac asta.</i></b></span></div><div style="color: blue;"><span style="font-size: large;"><b><i> Trebuie sa fug, acum. Undeva, cineva ar putea sa ma lase in urma... </i></b></span></div><span style="font-size: large;"><i style="color: blue;"> Diane</i></span><br /><span style="font-size: large;"><br /></span><br /><span style="font-size: large;"><br /></span><br /><span style="font-size: large;"><br /></span><br /><span style="font-size: large;"><br /></span><br /><span style="font-size: large;"><br /></span><br /><span style="font-size: large;"><br /></span><br /><span style="font-size: large;"><br /></span><br /><span style="font-size: large;"><br /></span><br /><span style="font-size: large;"><br /></span><br /><span style="font-size: large;"><br /></span><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/2238327816310063774-2360464896935766039?l=final-fantasies.blogspot.com' alt='' /></div>Dianehttp://www.blogger.com/profile/09290608772013668880noreply@blogger.com0